Munca în Germania
Am adunat câteva informații utile despre munca și integrarea în Germania:
Limba Germană:
Dat fiind faptul că limba germană este una dintre cele mai importante limbi de circulaţie la nivel european, angajatorii germani se aşteaptă, de regulă, ca angajaţii străini să aibă cunoştinţe satisfăcătoare de germană.
Pentru medici, stomatologi şi farmacişti, cunoştinţele de limba germană sunt chiar o premisă pentru obţinerea de “Approbation”, adică dreptul de exercitare a profesiei pe teritoriul Germaniei. Aceste cunoştinţe trebuie dovedite cu ajutorul certificatului de limbă nivel B2. Doar în anumite domenii High-Tech, îndeosebi Software, există din ce în ce mai mulţi angajatori care cer doar cunoştinţe de limba engleză.
În anunţurile noastre veţi regăsi şi cerinţele de limbă străină necesare, de aceea, vă rugăm, să le acordaţi atenţie.
În funcţie de backgroundul lingvistic al fiecăruia, un începător are nevoie de aproximativ 7-10 luni de curs intensiv (minim 3 ore / zi + teme) pentru atingerea nivelului B2.
Nivelul A2 poate fi atins şi în ţara dvs. de origine urmând cursuri de limba germană la centre private sau Institutul Goethe din oraşul dvs. Important este să începeţi cât mai repede exersarea înţelegerii limbii prin ascultare. În acest scop, sunt utile programele de televiziune în limba germană, în special ştirile.
Începând cu nivelul B1 sau cel târziu B2, este recomandabil să continuaţi cursurile în Germania, accelerând astfel procesul de învăţare. În Germania, aveţi posibilitatea să urmaţi cursuri la Institutul Goethe cu eforturi financiare destul de costisitoare, însă există ca alternativă centre locale de educaţie pentru adulţi, unde costurile ajung la aproximativ 200 – 300 Euro pe lună pentru un curs intensiv sau instituţii de limbi private unde preţurile pot fi ridicate.
Întrebaţi-ne în legătură cu această alegere, vă ajutăm cu plăcere!
Recunoaşterea diplomelor de studiu:
Recunoaşterea legală a diplomelor de studii este necesară numai pentru anumite categorii de profesii la exercitarea cărora este nevoie de o aprobare specială ca în cazul celor din sistemul medical.
Inginerii (exceptând inginerii constructori) şi specialiştii în domeniul IT nu au nevoie de o recunoaştere formală a studiilor făcute în ţara de origine. În cazul acestora, sunt importante experienţa şi cunoştinţele dobândite. Studiile absolvite în spaţiul UE sunt, de regulă, recunoscute în Germania. Astfel, persoanele care în urma studiului au obţinut diploma de licenţă, sunt considerate şi tratate în egală măsură cu licenţiaţii germani. Din punct de vedere financiar, acest aspect poate fi relevant doar în companiile în care există contract colectiv, nivelul de salarizare fiind corelat cu studiul absolvit.
Dreptul medicilor, stomatologilor şi farmaciştilor de a profesa (“Approbation”):
Medicii, stomatologii şi farmaciştii au nevoie de „Approbation”, adică dreptul de a profesa ca medic în Germania. Fiecare cetăţean UE are dreptul de a obţine acest Approbation, atâta timp cât îndeplineşte condiţiile impuse.
Una dintre aceste condiţii este studiul în medicină, stomatologie sau farmacie într-o ţară UE. Dovada studiilor absolvite se va face prin diploma de licenţă. În plus, va trebui ca Ministerul Sănătăţii Publice să confirme prin certificat de conformitate că studiile urmate întrunesc condiţiile prevăzute de directiva DC 2005/36/CE. Acest document este foarte important, fără acesta nefiind posibilă emiterea Approbation-ului menţionat. O altă condiţie este dovada cunoştinţelor de limba germană la nivel B2. Unele land-uri impun şi un examen oral de limbă (suplimentar) în faţa autorităţii responsabile de emiterea Approbationului.
Pe lânga cele de mai-sus, sunt necesare o serie de alte documente, în posesia cărora se intră relativ uşor în ţara de origine. Obţinerea Approbationului face parte din serviciile pe care le oferim candidaţilor noştri.
Durata de procesare şi emitere a Approbationului este diferită de la un land la altul, între 2 săptămâni şi 3 luni. Această perioadă de timp joacă un rol important în planificarea relocării dvs., dat fiind faptul că până la obţinerea Approbationului nu veţi putea fi remunerat şi nu veţi putea profesa ca medic cu drepturi depline.
Persoanele care nu sunt cetăţeni UE au nevoie de obţinerea aşa-numitului “Berufserlaubnis” (aprobare de muncă), cu ajutorul căruia persoanele în cauză vor putea lucra doar sub supravegherea unui medic cu drept de liberă practică. O situaţie problematică este şi cazul cetăţenilor UE care au absolvit studiile în afara SEE (UE + Elveţia, Norvegia, Islanda, Liechtenstein). De regulă, aceste studii nu sunt recunoscute. Pentru obţinerea dreptului de liberă practică în acest caz, este nevoie de absolvirea examenului de echivalare susţinut în limba germană.
Recunoaşterea titlului de medic specialist:
Medicii specialişti îşi pot echivala în Germania titlul de medic specialist obţinut într-o ţară UE. Condiţiile impuse sunt dreptul de exercitare a profesiei de medic şi apartenenţa la ordinul medicilor.
Pentru a fi recunoscut acest titlu, aveţi nevoie de diploma (certificatul) de medic specialist din ţara de origine şi de certificatul de conformitate emis de Ministerul Sănătăţii Publice, care confirmă că formarea dvs. ca medic specialist corespunde cerinţelor minime UE stipulate în Directiva DC 2005/36/CE. Durata de procesare este între 2 şi 4 săptămâni. În cazul în care nu se solicită recunoaşterea titlulului de medic specialist, puteţi începe să lucraţi în calitate de medic rezident, remuneraţia fiind corespunzătoare acestui nivel de încadrare. Sarcina noastră este să vă ajutăm şi la obţinerea recunoaşterii titlului de medic specialist în Germania.
Remuneraţia:
În Germania, nivelul salarizării depinde de mai mulţi factori cum ar fi calificarea, experienţa candidatului, mărimea companiei, regiunea, etc.
În unele companii există contracte colective de muncă negociate între reprezentanţii salariaţilor şi angajator, astfel încât salarizarea este reglementată. În alte companii, salarizarea va fi negociată în cadrul interviului. În domeniile tehnice, salariile de start pentru absolvenţi se situează între 30.000 – 40.000 de Euro brut pe an. Salariile cresc într-un ritm mai mult sau mai puţin rapid pe măsura acumulării de experienţă, dar şi în funcţie de specializare.
În cazul medicilor, majoritatea spitalelor comunale şi de stat, dar şi lanţurile mari de spitale, au contracte colective încheiate. Ca punct de referinţă, un medic în primul an de rezidenţiat poate primi un salariu de 4200 Euro brut/lună, în timp ce un medic specialist debutant va avea un salariu de pornire de aproximativ 5300 Euro brut/lună. În clinicile private şi centrele medicale, salariile se negociază. Cele de mai-sus sunt în general aplicabile, însă pot exista diferenţe în funcţie de regiune. Realitatea este că medicii angajaţi la cabinetele din oraşe câştigă mai puţin, costurile de întreţinere fiind mai ridicate. Motivul îl constituie nu numai densitatea ridicată a cabinetelor în oraşe, dar şi dorinţa perpetuă a medicilor germani de a lucra în oraş.
Prin urmare, un medic străin va deţine în Germania o putere mai mare de cumpărare în cazul în care îşi începe cariera în zonă rurală.
Impozite şi taxe:
Cât net rămâne din brut? Sistemul de impozitare din Germania este realmente complicat. Însă multe dintre formalităţi pot fi soluţionate online sau prin poştă.
„Statul la coadă” din motive birocratice este un fenomen necunoscut în Germania. Sistemul de impozitare german este progresiv, cu alte cuvinte, rata de impozitare, respectiv impozitul pe salariu ce trebuie plătit către Fisc, creşte o dată cu nivelul salariului. Acesta porneşte de la 16% la aproape 45% aplicat la venitul brut realizat. La prima vedere poate părea mult, dar în Germania există multe modalităţi privind deductibilitatea cheltuielilor la calculul impozitului pe venit. Pentru imigranţi se iau în calcul cheltuielile de relocare, primele chirii, în anumite circumstanţe şi costul unor cursuri de limbă germană. Sunt deductibile şi unele cheltuieli provenite din parcurgerea distanţei dintre locuinţă şi sediul locului de muncă. Astfel scade considerabil nivelul de calcul pentru impozitare. În plus, există o sumă minimă neimpozabilă. Pentru cei care trăiesc singuri, această sumă este de aproximativ 8000 Euro pe an. Cu alte cuvinte, această sumă nu va fi supusă impozitării, ci doar ceea ce depăşeşte se impozitează progresiv. O altă caracteristică a sistemului de impozitare german, este faptul că deosebeşte între angajatul căsătorit sau nu, respectiv dacă soţul/soţia dispune de venit sau nu. De asemenea, şi copiii joacă un rol în sistemul de impozitare.
Ca urmare, răspunsul la întrebarea care este suma netă care ramâne din venitul brut, nu este atât de simplu de oferit, dat fiind dependenţa de atâţia factori. Desigur, se poate face un calcul estimativ al sumei nete pe care o primiţi lunar de la angajator.
La sfârşitul fiecărui an, după declararea impozitului, pot exista restituiri semnificative din partea Fiscului, de aceea un consultant fiscal competent devine indispensabil în Germania.
Căutarea unei locuinţe:
Dreptul de locaţiune german favorizează chiriaşul, oferindu-i o protecţie puternică. Din acest motiv, rezilierea contractului este dificilă pentru locator (proprietar).
În mod obişnuit, contractele de locaţiune (închiriere) sunt încheiate pe o perioadă nedeterminată în Germania, rezilierea acestora de către locator (proprietar) fiind posibilă doar în condiţii deosebite. Singurul motiv întemeiat pentru încetarea contractului din iniţiativa proprietarului este cel de uz personal, cu alte cuvinte când el însuşi doreşte să utilizeze locuinţa, respectiv să se mute în locuinţă. Altfel, există doar motive deosebite de reziliere, cum ar fi neplata chiriei mai mult de 3 luni, tulburarea liniştii publice, distrugerea locuinţei etc. Dar nici acestea nu vor fi suficiente pentru o acţiune de evacuare a chiriaşului. Aceste limitări îi determină pe proprietarii germani să fie foarte atenţi în alegerea chiriaşilor. Nu trebuie să vă miraţi dacă locatorul vă va adresa întrebări legate de ocupaţia dvs., locul de muncă. De asemenea, veţi fi rugat să faceţi dovada veniturilor dvs.
Chiriaşii, la rândul lor, în cazul în care doresc să înceteze contractul de închiriere, au o perioadă de preaviz, de regulă, de 3 luni şi nu este necesar să-şi motiveze decizia. În mod normal, proprietarii nu impun chiriaşilor respectarea perioadei de preaviz în situaţia în care există deja un înlocuitor potrivit.
Valoarea chiriei variază foarte mult în Germania în funcţie de regiune. Media la nivel naţional se situează la aproximativ 7 Euro/mp. Cele mai mari chirii se găsesc la München cu peste 18 Euro/mp. Cu alte cuvinte, chiria pentru un apartament obişnuit cu 3 camere, cu o suprafaţă de 75 mp este în medie de 525 Euro/lună, pe când în München este de 1350 Euro/lună. Pe lângă chirie, se adaugă costuri suplimentare precum: încălzirea, curentul electric, costuri care la un apartament de 3 camere ajung la aproximativ 200 Euro/lună. Generalizând, se poate spune că sunt mai avantajoase chiriile în partea de nord (excepţie oraşul Hamburg) şi est a Germaniei, decât cele în partea de sud şi vest. Chiar şi disponibilitatea locuinţelor variază de la o regiune la alta.
În plus, locatorii (proprietarii) cer „garanţie”, aceasta fiind o masură de siguranţă dacă există anumite deteriorări aduse spaţiului închiriat. În general, această garanţie înseamnă contravaloarea a 3 chirii lunare. Această sumă se plăteşte locatorului (proprietarului) care este obligat conform legislaţiei germane, să o depună într-un cont de economii purtător de dobândă pe numele său. La încetarea contractului de închiriere, în urma constatării că locuinţa este predată în bună stare, locatorul este obligat să restituie chiriaşului garanţia şi dobânda aferentă în cel mai scurt timp posibil.
Relocarea dvs. în Germania trebuie deci planificată cu grijă. În exemplul utilizat de noi, pentru locuinţa de 75 mp trebuie să plătiţi înainte de a ocupa apartamentul o sumă de circa 1600 Euro, în München ajungându-se la 4000 Euro. Deşi garanția sus-menționată va fi restituită în momentul încetării contractului de închiriere, aceşti bani sunt blocaţi şi nu sunt la dispoziția dvs. În unele cazuri, angajatorii pot acorda împrumut angajaţilor pentru plata garanţiei, acesta putând fi restituit eşalonat din salarii.